Poți fi oricine îți dorești să fii!

Ce m-a adus aici?

De-a lungul vieții am trecut prin numeroase provocări care mă făceau să repet tipare neplăcute, în care mă regăseam deseori în rolul de victimă, călău sau salvator. Întrebări precum „De ce eu?” sau „Cum s-a întâmplat asta?” erau nelipsite. Atrăgeam medii și oameni toxici, fără să realizez că adesea eu însămi contribuiam, prin gândurile, programele și emoțiile mele. Primii cinci ani din viața de avocat i-am simțit dificili, stresanți, cu muncă multă, presiune și satisfacție profesională și financiară redusă.

După un lung șir de evenimente care păreau să meargă din rău în mai rău, am avut norocul să am alături de mine o persoană care m-a îndemnat, insistent, să fac terapie. La început am opus rezistență – mintea mea se agăța de confortul „Ești bine așa cum ești”, „Nu ai nevoie de terapie”, „Te descurci oricum” – deși realitatea era opusul.

În 2018 mi-am început călătoria spre vindecare, iar în 2020 am trăit o trezire spirituală spontană, care a adus cu sine destrămarea credințelor mele de până atunci și o întâlnire profundă cu partea noastră interioară pe care o numim „umbră”. La început am opus rezistență, apoi m-am lăsat ghidată de ea, până am învățat să o accept și să o integrez. În acest parcurs am avut alături cel mai bun profesor: o persoană care m-a provocat acolo unde era dureros, până am înțeles că aleg calea vindecării, a frumosului și a luminii. Am ales să învăț să-mi temperez ego-ul și să privesc cu recunoștință binecuvântările din viața mea.

Viața nu se rezumă la a fi „vindecați” sau nu; este despre a deveni cea mai bună versiune a noastră, despre a înțelege când să oferim ajutor și când să permitem celuilalt să se descopere singur, când să dăm sfaturi și când să fim pur și simplu ascultători, și despre a înțelege că fiecare poveste are două fețe, văzute prin ochii și simțurile celui din fața noastră. Nu cred că ajungem vreodată complet „vindecați”, dar putem învăța să judecăm mai puțin, să iubim mai mult și să cultivăm compasiunea.